În data de 28 august 2023, am participat la proiecția privată a filmului „Libertate”, în regia lui Tudor Giurgiu, care ne-a cultivat interesul pentru cultura și istoria române, dar ne-a și ridicat întrebări cu privire la modul în care este tratată istoria noastră în școli, acesta nefiind întotdeauna complet sau neutru, dar și cu privire la metode prin care procesul de predare-învățare-evaluare ar putea fi îmbunătățit cu ajutorul elementelor culturale care ne înconjoară.
Libertate, un concept pe care tinerii din ziua de astăzi îl pot experimenta din plin, indiferent de ce tip ar fi această libertate, dar mulți nu știu ca această libertate a fost câștigată cu sânge și vieți pierdute sau puse în pericol de către părinții și bunicii noștri la Revoluția din 1989.
Revoluția anticomunistă din decembrie 1989 este un subiect pe care tinerii nu îl cunosc sau le este vag cunoscut, părinții nu discuta despre el acasă, problemele lumii contemporane sunt mult mai presante și jumătate de ora de povestit despre el pare o eternitate pentru mulți, iar programa școlară uită si ea, în cele mai multe cazuri, să menționeze cu luxul de amănunte meritat, acest eveniment care le-a oferit tinerilor de astăzi LIBERTATE.
Acțiunea filmului se petrece în Sibiu, din ajunul evenimentelor revoluționare până după căderea comunismului și trecerea anului nou. Rapiditatea și incertitudinea cu care se desfășoară acțiunilor ne arată cât de tulbure au fost acele momente pentru poporul român, dar acțiunea din Sibiu este un model despre ce se întâmplă în toată țara. Filmul ne arată și impactul asupra tinerilor de la aceea vreme, tineri care au acționat pentru o țară mai liberă și democrată, dar care au suferit că au acționat cu suflet bun, într-un moment de cumpănă.
În timpul vizionării filmului, primul gând care ne-a trecut prin minte a fost: „Uau, la școală chiar nu am vorbit prea mult despre Revoluție”. Acest lucru are mai multe cauze, printre care și modul în care este structurată programa, dar și faptul că fiind un subiect destul de recent, este dificil de tratat, mulți dintre oamenii afectați direct de cele întâmplate fiind încă în viață sau având descendenți direcți în mediul școlar. De multe ori, informațiile cu privire la Revoluția din ‘89 nu provin de la școală ci mai degrabă din documentare, cărți sau alte metode de informare accesibile de pe internet.
Modul în care Revoluția este prezentată în filmul „Libertate” ne-a pus pe gânduri cu privire la importanța culturii în educația informală, dar și la modul în care filmul ca mijloc de transmitere a informațiilor poate fi utilizat în sala de clasă. Este exact ceea ce are nevoie sistemul educațional din România, emoție. Trebuie să ieșim din paradigma educației rigide și să ne integrăm propriile trăiri în procesul de învățare, astfel încât să descoperim o latură care este foarte puțin atinsă la unele materii, în special istorie, și anume latura umană. În spatele tuturor datelor pe care le învățăm la orele de curs se ascund vieți pierdute sau salvate, care se pierd în multele detalii ale istoriei omenirii. Astfel, cu privire la Revoluție, am rămas plăcut impresionați de modul în care sunt prezentate faptele istorice în „Libertate”, accentul fiind pus pe oameni și pe experiența lor, mai degrabă decât pe evenimentele care-i înconjoară.
Așadar, educația din România ar trebui să îmbrățișeze mai mult și latura emoțională a istoriei și a celorlalte materii care se studiază la clasă. O oră de psihologie pe săptămână nu este suficientă pentru a ne înțelege trăirile și după cum se pare nici statisticile nu sunt suficiente pentru a ne înțelege istoria, așa cum ne demonstrează filmul „Libertate”.
©Libertate – Filmul, pagină de Facebook (coperta articolului)