Poate școala să țină pasul cu Inteligența Artificială?

Redactor: Ana Izabela Tănase, redactor în cadrul Biroului de Presă al Consiliului Municipal al Elevilor București

Educația mereu a sprijinit un rol cheie în dezvoltarea oricărui elev, fie că vorbim de cea primită acasă sau de cea de la școală. Sala de clasă reprezintă primul contact substanțial cu informația ce ne este livrată de către profesori…dar, dacă lucrurile se vor schimba în următorii ani? Inteligența artificală înseamnă în esență mai mult decât un fenomen de actualitate, mai degrabă își înrădăcinează existența și facilitățile în fiecare domeniu, respectiv în tot mai multe bănci, drept suport pentru elevi.

Printre cărți și algoritmi

Evoluția AI-ului nu a fost facilitată de un parcurs dezvoltat numai pe baza ultimilor ani. Originile studiilor privind acest domeniu și evoluția sa, provin din perioade istorice mult mai importante decât am crede. În momentul în care, oamenii au conștientizat nevoia unui astfel de mecanism în viața cotidiană. Conform informațiilor puse la dispoziție de către Parlamentul European, acesta încadrează realitatea pe care o trăim astăzi ca fiind: “capacitatea și abilitatea unui program de a reproduce funcții umane de bază – raționamentul, învățarea, planificarea și creativitatea. Aici putem include calculatoare sau roboți controlați de calculatoare care sunt programați pentru a îndeplini sarcini asociate cu ființele umane.” Cu toate acestea, încă din perioada Antichității, filozofii și matematicienii căutau răspunsuri la probleme prin intermediul raționamentului formal.

Ulterior, încercările logice s-au concretizat ceva timp mai târziu la începutul secolului XX, în Teoria Computației realizată de către Alan Turing. Aceasta demonstrează ca o mașină poate funcționa pe baza unor deducții matematice în conformitate cu multitudinea combinațiilor de simboluri “0” și “1”. În plus, matematicianul a conștientizat gravitatea descoperirii făcute, iar concluzia ce avea să ia amploare în întreaga lume, urma să intuiască totodată ce se va întampla în viitorul algoritmilor, astfel: „dacă un om nu ar putea distinge între răspunsurile unei mașini și cele ale unui om, atunci mașina ar putea fi considerată «inteligentă»”.

Bazele cercetărilor AI s-au născut la un workshop în anul 1956 unde: Allen Newell, Herbert Simon, John McCarthy, Marvin Minsky și Arthur Samuel au devenit principalii coordonatori ai acestui studiu explorativ. Odată cu parcursul timpului au implementat programe ce aveau rolul de a stimula calculatoarele prin activități familiare oamenilor precum, jocul de dame. Însă, nu pentru mult timp, când presiunea unor rezultate mai practice provenite din partea superiorilor ce îi sponsorizau au facut ca cercetările din aria Inteligenței Artificiale să se stopeze impregnându-se drept perioada “iarna AI”. Această perioadă a umbrit aproape complet imaginea AI-ului până în jurul anilor 2015 când interesul finanțărilor unor cercetări serioase au fost sporite datorită succesul deep learningului revoluționat în 2012. Metoda se folosea de componentele hardware mai avansate, ca de exemplu, plăci video (GPU-uri) mult mai rapide și cloud computing (servere online). Mișcare a condus la o reaprofundare în cercetarea domeniului AI, ajungând de această dată ca volumul să prospere cu peste 50% în perioada 2015-2019. În esență, consecvența dezvoltării domeniului nu doar că ne-a adus în cel mai modern punct al evoluției sale, dar ne-a și oferit ocazia de a ne folosi de toate resursele pe care aceasta le dispune.

Provocarea AI în sala de clasă și nu numai

Noutatea întotdeauna a fost privită pe sub gene cu alți ochi, ceva mai sceptici. Necunoscutul poate părea straniu…nu neapărat pentru ceea ce înfățișează în sine, mai degrabă pentru faptul că ne forțează să ieșim din zona noastră de confort. Inteligența Artificală înseamnă astăzi mai mult decât poate ne dorim să ne folosească în viață, dar chiar și așa a revoluționat o gamă largă de industrii. Ca atare, această speranță îngrădită datorită minții umane, importanța AI a fost abordată implicit de Uniunea Europeană în “Legea Inteligenței Artificiale” care privește facilitarea resurselor oferite de AI și are ca scop asigurarea siguranței publice. Cele mai recomandate domenii care ar impresiona datorită acestui suport sunt de luat în considerare: Securitate cibernetică, îngrijire medicală, finanțe, producție.

Dacă situația actuală la nivel extern pare să aibă o stabilitate privind procesul de abordare a viitorului și ce ne rezervă, pe plan intern situația nu pare la fel de echilibrată cum înclină balanța în nordul europei. Potrivit documentului „Digitalizarea în Europa – ediția 2025”, realizat de EUROSTAT scoate la suprafață lacunele faptului că doar 8% dintre firmele aflate în UE utilizau tehnologii AI. În aceeași notă dezamăgitoare, România a înregistrat cea mai scăzută rată de adoptare, cu doar 5.2% companii ce integrează inteligența viitorului în anul 2025. În ciuda discrepanței față de Danemarca, unde se află cea mai mare rată de 42%, extinderea țării noastre începe să abordeze într-o notă pozitivă informațiile conferite în domenii cheie precum educația!

În special contextul școlilor private a luat inițiativa de a introduce provocare pe care o inserează AI la nivelul predării. Lucrul acesta a putut fi posibil datorită faptului că subiectul nu a fost tratat ca pe o disciplină separată, ba mai mult..a fost modelat după noile standarde de comunicare în clasă, disciplinare și chiar evaluare a elevilor. Câteva dintre cele mai facile beneficii pe care un elev le poate dobândi pe urma acestei reîmprospătări educaționale ar putea fi:

1. Implicarea directă a elevilor prin intermediul cât mai multor oportunități de cercetare și dezbatere alături de specialiști pe baza unor teme de actualitate în societate (relatia om-tehnologie, schimbări climatice, cultură, etc.). Astfel, învățămâtul estompează plăcutul cu utilul prin păreri structurate și critici constructive ce construiesc o mentalitate unitară.

2. Conectarea Inteligenței Artificiale la probleme reale. Aplicabilitatea pe care o pot avea programele algoritmice stimulează creativitatea cât și responsabilitatea din mâinile elevilor de a realiza soluții sustenabile.

3. Platforme interactive, ce garantează evoluție imediată. În actualitatea vremurilor noastre, majoritatea programelor ce stimulează informații imediate printr-un asistent artificial, cuprind explicații cât și moduri de învățare ce pot fi personalizate în funcție de: student, materie, scop sau durata de stabilită. Cerințele nu au scopul de a pune în lumină o neajutorare, ci să comprime beneficiile accesului la informație într-un model ideal pentru fiecare elev în așa mod încât temele să devină un confort susținut de propriul asistent personal.

4. Feedback-ul din spatele AI-ului. Dascălii care caută să-și dinamizeze orele, din dorința menținerii atenției colective pe durata întregului curs ar trebui să aibă în vedere informarea elevilor în privința AI și efectele acestuia. Așa cum am explicat la începutul articolului, acest proces complicat se rezumă la bază ca fiind un mecanism sistematizat ce se ghidează pe baza cuvintelor utilizate și nevoilor. Însă, ca orice algoritm digital, prevederile unor erori informaționale întotdeauna se pot strecura, așadar abilitățile de filtrare a cunoștințelor ar trebui implementate încă din prima zi, alături de perceperea unei serii de riscuri care vin la pachet cu utilizarea oricărui program de acest tip.

Între dependența notelor de 10 și evoluția prin filtrare

Oricât de stranie ar părea acest fenomen, am dorit să pun în vedere cele mai remarcabile perioade din întreaga evoluție a Inteligenței Artificiale. Totuși, aidoma dezvoltării inevitabile pe care aceste programe o stimulează datorită specialiștilor, suportul folosit în exces are tendința să ne acapareze. Informația oferită instant poate degrada de la calități până la raționamentul gândirii. De aceea, data viitoare înainte de a accesa asemenea platforme și a căuta următoarele răspunsurile imdediate, aveți în vedere câteva riscuri ce merită știute:

● Dependența de răspunsuri rapide – una dintre capcanele elevilor se răsfrâng asupra temelor făcute în timp record. Numai că, alternativa nocivă nu va face decât degradarea cunoștințelor, implicit procesul de asimilare a informațiilor. În schimb, poți cere îndrumări ori explicații suplimentare, pentru o înțelegere aprofundată.

● Scăderea gândirii critice – elevii sunt expuși în școală la o diversitate mare de informații, materii și opinii multiple. Asemenea mijloace antrenează coordonarea simultană de informații încadrate în categorii și totodată formarea unei culture generale. Odată ce un elev își formeaza propriile percepții asupra unor subiecte importante, cu siguranță va fi capabil să se poziționeze în discuții și dezbateri. AI poate reprezenta o sursă facilă de informații, însă prioritizarea alegerilor ajută la stimularea gândirii critice în detrimentul unei dictări robotizate.

● Copiatul și plagiatul – unul dintre marile impedimente privind redactarea lucrărilor, documentelor sau chiar formularea discursurilor. Ne dorim ca societatea noastră să prospere prin informații corecte, prin urmare, copiatul fără filtrare impregnează inconștiința. Normele etice pe care un elev nevoie să le asimileze nu stau la baza unei simple lucrări copiate, ci mai degrabă are rolul să desemneze un întreg echilibru mintal.

Inteligența Artificială va evolua iar acest lucru nu poate fi oprit…și poate că nici nu-i nevoie, pentru că putem folosi acest fenomen în favoarea aspirațiilor, obiectivelor dar mai ales în parcursul nostru către succes. Iar generația care va crește în tandem cu AI-ul, are nevoie de cea mai bună îndruamre, informare și conduită pentru a știi cum să-l folosească eficient!