Moduri de funcționare ale școlilor speciale și diferențele față de cele de masă

Redactor: Ana Izabela Tănase, redactor în cadrul Biroului de Presă al Consiliului Municipal al Elevilor București

            Departe de etichete și prejudecăți, școlile speciale construiesc punți între dificultate și progres, între teamă și curaj, între „nu pot” și „pot în felul meu”. Ele demonstrează că bariera educației este străpunsă atunci când vezi copilul dincolo de diagnostic și când transformi provocările în oportunități de creștere.

Școlile speciale prin ochii Europei

            Societatea se află într-o continuă dezvoltare, iar acest lucru împinge și educația către o evoluție inevitabilă. Însă, este important de știut abordările privind cerințele educaționale speciale pe care statele membre din UE le-au aplicat în trei module conform Agenției Europene pentru Nevoi Speciale și Educație Incluzivă (EASNIE):

·      Primul modul are ca obiectiv educația incluzivă, prin intermediul căreia majoritatea copiilor cu CES își desfășoară activitatea în unități de învățământ de masă. În țări precum: Italia, Norvegia sau Scoția, influența ajunge până la 90% din elevii cu deficiențe.

·      Al doilea modul s-a pronunțat într-o direcție total opusă. În acest caz, ‘țări cu tradiție’ cum ar fi Belgia, tind separarea totală privind sistemul educațional. Prin urmare, copiii care suferă de CES, au acces limitat, numai în școli speciale. Cu toate acestea, în urma reformelor cu scop al integrării elevilor care au nevoi speciale în învățământ de masă, Germania și Țările de Jos înclină spre adoptarea unui model hibrid.

·      Ultimul modul are rolul de a le îmbina pe cele două de mai sus prin sisteme hibrid a claselor speciale aflate în unități de învățământ de masă. Aproximativ 50% dintre elevii cu CES care locuiesc în nordul Europei beneficiază de această manieră de educare. În urma acestei metode de incluziune, Danemarca și Finlanda au considerat-o cea mai eficientă.

Educația specială în interiorul granițelor României

            Situația în sistemul educațional românesc nu are doar o perspectivă privind repartizarea copiilor cu CES. Potrivit Constituţiei din România care garantează dreptul la educaţie, în legea 448/2006 “prevede ca persoanele cu handicap să aibă acces liber şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul şi gradul de handicap”. Țara noastră facilitează cooperarea între instituțiile de învățământ special și unitățile învățământului de masă pentru a asigura șanse egale copiilor cu dizabilități. De aceea, în majoritatea județelor există cel puțin două școli din învățământul de masă care integrează copii cu nevoi educaționale speciale. Ca atare, au fost implementate structuri de învățământ special integrat, sub forma claselor speciale și a programelor de integrare. Elevii cu nevoi educaționale speciale sunt integrați treptat în școlile învățământului de masă, cu asistența specialiștilor în psihopedagogie. De asemenea, copiii cu deficiențe neuropsihice (autism, sindrom Down, ADHD etc.)  dispun de obiectivitatea dreptului cu privire la adaptarea subiectelor la examenele naționale precum și alocarea pentru pentru locuri în școlile și universitățile din sistemul public în conformitate cu hotărârea nr.202/26.02.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

            Totuși, în ciuda abordării inclusive, poziția șolilor speciale în sistemul de educație din România este una crucială având ca scop sprijirea cât mai multor elevi cu deficiențe avansate. Conform Art. 2 al Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, educația specială are datoria “/…/ recuperare-compensare (psihoterapeutică, medicală, socială, culturală) adaptate persoanelor care nu reușesc independent să atingă, temporar sau pe toată durata școlarizării /…/”.

            În bază mai multor criterii de selecție, spre exemplu: gradului de handicap atestat printr-un certificat emis de comisia pentru protecţia copilului, tipul de deficienţă recunoscută de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, vârsta, etc., copilul este repartizat într-o clasă din învăţământul special. Numărul de elevi referitor la sala de clasă variază față de cel atribuit școlilor de masă, precum: 8-12 elevi; în cazul deficienţelor multiple (asociate) şi/sau a deficienţelor severe, clasele se organizează cu 4-8 elevi. În condiţii speciale, clasele se pot organiza şi cu un număr mai mic de elevi, cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Școlile speciale: unde diversitatea e la modă

            Dacă în școlile de masă, profesorii au studii pedagogice pe lângă subiectul materiei predate, educația din școlile speciale (în teorie) stă în mâinile psihopedagogilor ce se ocupă cu activitatea de la clasă. Cu toate acestea, în practică, dascălul are nevoie și de abilități diverse în materie pedagogică, terapeutic comportamentală, logopedie, psihologie, consiliere și asistență socială pentru a se asigura că progresul copiilor este scos la suprafață.

            În urma formării claselor, elevii dispun în funcție de tipul şi gradul handicapului de planurile cadru de învăţământ ce au la baza disciplinele obligatorii și opționale aprobate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Astfel, orarele copiilor sunt alcătuite din 10 arii curriculare ca atare: Limbă şi comunicare, Matematică şi ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică şi sport, Tehnologii şi activităţi practice, Consiliere şi orientare, Terapii specifice compensatorii, Psiho-diagnoză, Educaţie socială.

            Predarea în școlile speciale este diferențiată față de cea abordată în cele de masă prin prisma provocării suplimentare. Atenția copiilor cu CES are nevoie să fie stimulată constant, așadar cadrele didactice se orientează mai des înspre metode bazate pe expunere orală (povestirea, descrierea, etc.) şi metode bazate pe conversaţie (problematizare etc.) sau chiar explorare prin jocuri și activități practice.

            Calea pe care psihopedagogul o urmează în ceea ce privește modalitatea de notare oscilează în funcție de clasă. Totodată, evaluarea copilului dintr-o școală specială are ca scop principal creşterea nivelului de funcţionalitate în planul vieţii individuale şi sociale. Examinarea trebuie să se desfăşoare într-un cadru psiho-educaţional adecvat și să urmeze un caracter multidimensional, obiectiv pentru toți elevii, prin prisma căruia să se determine un nivel actual de dezvoltare, pentru a oferi un pronostic privind evoluția copilului, în integralitatea sa. Elementele esențiale (sănătate, nivel de educaţie, grad de adaptare psiho-socială, etc.) au cu atât mai mult pondere în expertizarea individului.

Prezența zonei medicale în școlile de masă și cele speciale

            În incinta școlilor speciale și nu numai, importanța zonei medicale este deopotrivă semnificativă. Prin urmare, în conformitate cu solicitarea pe care am adresat-o ASSMB – Direcția Medicină Școlară am obținut următoarele informații:

·      Câte cabinete medicale funcționale se află în școlile din București?

La nivelul unităților de învățământ preuniversitar din municipiul București sunt funcționale 510 cabinete de medicină generală și 132 cabinete de medicină stomatologică.

·      Câte școli speciale au cabinete medicale funcționale?

Dintre acestea, în școlile speciale din București sunt funcționale 20 de cabinete de medicină generală și patru cabinete de medicină stomatologică.

·      Care este diferența facilităților cabinetelor medicale din școlile speciale față de cele de masă?

În ceea ce privește diferențele între cabinetele medicale din școlile de stat de masă și cele din școlile speciale, acestea există la nivel de normare (numărul  de cadre medicale angajate, raportat la numărul de copii/elevi înscriși/unitate de învățământ). La nivel practic, scopul este același, respectiv oferirea de servicii medicale gratuite, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1503/6821/2025 pentru aprobarea Metodologiei privind asigurarea asistenței medicale a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar și studenților din instituțiile de învățământ superior pentru menținerea stării de sănătate a colectivităților și pentru promovarea unui stil de viață sănătos. Aici enumerăm câteva dintre ele: consultații medicale curente, activități de educație pentru sănătate, consultații și tratamente stomatologice, profilaxie, etc.

·      În 2026 există proiecte referitoare la dotarea școlilor speciale cu facilități medicale?

Referitor la anul 2026, în Planul Anual al Achizițiilor Publice întocmit de instituția noastră a fost prevăzută achiziția de medicamente, echipamente și materiale necesare dotării cabinetelor medicale din școlile speciale, în vederea asigurării conformității cu prevederile ordinul mai sus menționat, Anexa nr. 10 la metodologie – Baremul minim de dotare a cabinetelor din școli, inclusiv școli speciale.

            Ca urmare a informațiilor prezentate anterior, putem conchide cu certitudinea că școlile speciale le oferă astăzi copiilor cu nevoi speciale mai mult decât șansa de a învăța în medii confortabile. Acestea le înmânează oportunitatea de a crește și de a străluci în felul lor. În aceeași notă, educația inclusivă ne demonstrează tuturor, că diferențele nu lucrează întoteauna separat, ci pot fuziona în societate. O lume în care fiecare copil învață și este respectat este o lume care nu se va opri să evolueze..iar asta oferă speranță viitoarei generații!